2 Samuel 15:13-37

Fuga lui David

13Atunci a venit un mesager la David, zicând:

‒ Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.

14Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim:

‒ Ridicați-vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți-vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.

15Slujitorii regelui i-au zis acestuia:

‒ Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.

16Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat. 17Regele a ieșit împreună cu toți cei care-l urmau și s-au oprit la cea din urmă casă. 18Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.

19Regele i-a zis atunci ghititului Itai:

‒ Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te și rămâi cu regele Absalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta. 20De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce-te și ia-i cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!

21Itai i-a răspuns regelui:

‒ Viu este Domnul și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și slujitorul tău.

22Atunci David i-a zis lui Itai:

‒ Bine, vino și treci înainte!

Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii lui și cu toți copiii care erau cu el, au trecut înainte. 23În timp ce treceau cu toții, oamenii din întreaga țară plângeau cu voce tare. Regele a traversat pârâul Chidron și toți oamenii s-au îndreptat spre drumul dinspre deșert.

24Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate. 25După aceea, regele i-a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea Domnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui. 26Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată-mă, El să facă cu mine ce consideră că este bine!“. 27Regele i-a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți-vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan. 28Eu voi aștepta la vadurile deșertului până voi primi vești de la voi“.

29Astfel, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo. 30David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și-au acoperit capetele și urcau și ei, plângând. 31David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei care au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă ca sfatul lui Ahitofel să pară o nebunie!“.

32Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap. 33David i-a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară. 34Dacă însă te vei întoarce în cetate și-i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea să schimbi, în favoarea mea, sfatul lui Ahitofel. 35Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui să le spui preoților Țadok și Abiatar. 36Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să-mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla“.

37Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.

2 Samuel 16

David și Țiba

1Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.

2Regele l-a întrebat pe Țiba:

‒ De ce ai adus aceste lucruri?

Țiba a răspuns:

‒ Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în deșert.

3Regele a întrebat:

‒ Nepotul stăpânului tău unde este?

Țiba i-a răspuns regelui:

‒ Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu“.

4Atunci regele i-a zis lui Țiba:

‒ Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.

Țiba a zis:

‒ Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!

Șimei îl blestemă pe David

5În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.

7Blestemându-l pe David, Șimei striga:

‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Și Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom. Iată-te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.

9Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui:

‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!

10Însă regele a zis:

‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.

11Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:

‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

13David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile deșertului și s-au odihnit acolo.

Sfaturile lui Ahitofel și Hușai

15Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.

16Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom și i-a zis:

‒ Trăiască regele! Trăiască regele!

17Absalom i-a zis:

‒ Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?

18Hușai i-a răspuns:

‒ Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.

20Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:

‒ Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?

21Ahitofel i-a zis:

‒ Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și, astfel, toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.

22Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.

23În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care-l dădea Ahitofel, atât lui David, cât și lui Absalom.

2 Samuel 17:1-22

1Ahitofel i-a zis lui Absalom:

‒ Dă-mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. 2Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege 3și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel, moartea omului pe care-l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.

4Acest sfat li s-a părut bun, atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.

5Absalom însă a zis:

‒ Chemați-l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.

6Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i-a zis:

‒ Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește-ne tu.

7Hușai i-a răspuns lui Absalom:

‒ De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. 8Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i s-au furat puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul, 9ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre oamenii tăi vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere“. 10Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, fiindcă tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.

11Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba, o mulțime cât nisipul de pe malul mării, și condu-i tu însuți în luptă. 12Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui, așa cum cade roua pe pământ, și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. 13Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

14Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel“. Însă Domnul poruncise să fie respins sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.

15Hușai le-a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i-a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i-am sfătuit în felul acesta. 16Acum, trimiteți-i imediat un mesaj lui David și anunțați-l astfel: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile deșertului, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși»“.

17Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujitoare venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David. 18Totuși, un tânăr i-a văzut și i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână, și cei doi au coborât în ea. 19Soția omului a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grâne pe ea. Nimeni n-a știut nimic despre lucrul acesta.

20Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat-o:

‒ Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?

Femeia le-a răspuns:

‒ Au trecut pârâul!

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.

21După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s-au dus să-l înștiințeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Ridicați-vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră“. 22David și tot poporul care era cu el s-au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.